Am ajuns aseara acasa dupa cateva zile de dormit in alta parte (fac economie la consumul de apa si energie electrica, bineinteles). Vorbind cu o prietena la telefon despre lucruri de securitate nationala ( binecuvantata barfa – cea mai veche meserie din lume, parerea mea), am urcat bucuroasa cu liftul la etajul meu unde narile mi-au fost inundate de un miros de mult uitat. Spre suprinderea mea, pe presul de la intrare (marea afacere in valoare de 1 leu courtesy of Ikea) era un cadou cu mot, cu garnitura de jur imprejur.
Am intrat in casa intrigata si pregatita sa nu-l las pe faptas sa scape nepedepsit. Mi-am facut repede un film in care m-am gandit cine ar fi putut complota impotriva bunastarii usii mele si primii pe lista au fost vecinii cu care impart un perete comun. De ce au fost primii pe lista? Iata:
Inainte sa plec in vacanta prin Europa, m-am dus sa platesc cheltuielile de intretinere, sau cel putin o parte, astfel incat sa pot calatori cu constiinta neincarcata. Asadar m-am dus la ora stabilita la biroul administratiei. Stimata doamna administrator, vizibil rusinata, mi-a spus ca vecinii de langa mine s-au plans ca ii deranjez. Ciudat, nu stiam ca facusem galagie, nu am gazduit nici o petrecere in ultima vreme, iar aparatura mea audio abia imi permite sa ascult ce zic actorii dintr-un film. Ei, se pare ca ii deranjeaza faptul ca incerc sa reproduc melodii invatate la radio, sau chiar compozitii proprii.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu