Pisica si cadoul ei (2)

Eu nu prea vorbesc cu vecinii mei, de ce, pentru ca nu merita. De multe ori cand am salutat respectuos pe doamnele si domnii pensionari mi-am auzit cuvinte aiurea, ca fac, ca dreg, ca-s dezmatata si multe altele; asa ca
prefer sa zica doar ca nu am cei 7 ani de acasa, ii scutesc pe ei sa inventeze acuzatii si pe mine sa nu-i injur. Vecinii de langa mine nu sunt tineri pensionari, sunt doar tineri, peste 25 si pana in 35 as putea spune. Multa treaba nu am avut cu ei, o data am batut la usa lor ca sa ma lamuresc a cui apartine boxa de la subsol cu numarul XX scris pe usa, pentru ca eu locuiesc la apartamentul XX iar ei la XX A.

S-au plans administratoarei ca se aud zgomote de taur in calduri din apartamentul in care locuiesc, iar dumneai mi-a spus acest lucru cu un rosu in obraji si voce tremuranda, presupun ca din amintirea momentelor fierbinti din tinerete. In primele secunde m-am simtit flatata (ia-uzi domle de ce sunt in stare, fiara in ale dragostei), apoi m-am...