Despre ce scriem pe acest blog

4 iulie 2011

Veliko Tarnovo - Bulgaria - Orasul cascadelor de case






Acum cateva weekenduri am dat o raita pana la scumpi nostrii vecini, bulgarii. Drumul pana la Giurgiu a fost lejer si fara peripetii. La vama in schimb a inceput partea mai antrenanta. Pe langa ca GPS-ul nostru s-a defectat era si ditamai coada la prima benzinarie dupa vama. Noi stand doar weekendul respectiv, am vrut sa luam vigneta pentru 7 zile.  Am stat ce am stat la coada pana la un moment dat cand vanzatoarea ne anunta intr-o bulgareasca pe care nu o intelegeam ca nu mai sunt vignete de 7 zile ci doar de 1 luna. Nu se putea sa nu inceapa un scandal intre dansa si romani pusi pe harta...


Ne-am hotarat sa mergem pe riscul nostru mai departe pana la urmatoarea benzinarie unde...SURPRIZA!!....nu era deloc coada plus ca vigneta pe 7 zile era si cu 10 RON mai ieftina. (30 RON - 6 Euro).

Am continuat drumul spre centrul orasului Ruse cautand un Exchange pentru Leii nostri fara valoare in conditiile date. Am gasit in parcarea hipermarketului Kaufland exchangeul cautat la indrumarea unor domni tuciurii care frecau aerul in fata unui magazin de amanet. Rata de schimb este pentru moment situata la 0.42 pentru fiecare 1 RON. Deci daca vrei sa schimbi spre exemplu 100 RON primesti 42 de Leva. Dupa ce am schimbat banii am mancat niste felii de pizza in parcare la Kaufland (1,20 leva fiecare bucata). A urmat un drum foarte bun pana la Veliko Tarnovo unde am inceput sa ne punem pe cautat hostelul unde vom petrece noaptea.

Printr-un miracol GPS-ul a functionat cat sa ne duca pe strada cu hostelul.  Am parcat in fata portii si am strans toate bagajele si lucrurile intinse prin masina.

Proprietarii hostelului s-au gandit sa ii dea un nume care sa prinda asa ca i-au pus numele de Hostel Mostel. Mostel nu inseamna ceva in mod special ci este mai degraba un joc de cuvinte menit sa se intipareasca mai bine in subconstientul turistului.


Gazda hostelului Tod ne-a vazut parcand in fata hostelui. A coborat treptele in fuga si ne-a intampinat cu un zambet larg si cald.

Tod ne-a plimbat prin tot "conacul" aratandu-ne unde gasim ultilitatiile.

Hostel Mostel dispune de urmatoarele:
- mic dejun & cina incluse
- internet gratuit inclusiv Wifi
- harta orasului
- dulapior in camera cu cheie
- apa calda la dus 24h din 24
- bucatarie complet echipata

Noi am optat pentru camera comuna de 10 paturi suprapuse dat fiind costul scazut (7 Euro / persoana pe pat). Am aflat ulterior ca daca luam un pat cu 8 euro / noapte aveam mic dejunul si cina inclusa. Asa luand pat de doar 7 euro nu aveam parte de aceste facilitati.

Ne-am hotarat sa facem un upgrade de 2 euro si sa avem parte si de papita calda dimineata si seara.

La intrare pe partea stanga este receptia unde gasesti toate informatiile de care nevoie (harti, pliante etc). Pe partea ai un mini bar de unde poti lua bere si sucuri dupa placul inimii. Ceea ce trebuie sa respecti este lista agatata de frigider unde fiecare bere trebuie trecuta sub forma unei linii in dreptul numelui tau. (pretul berii este de 1.20 leva = 3 RON). La sfarsitul sederii se trage linie si pretul berilor consumate se adauga la costul total.

Pe langa cele doua PC-uri Hostel Mostel ofera si Wifi pentru cei care vor sa stea cu  laptopul in alta parte si chiar afara in curte. Ce poate fi mai placut sa iti updatezi profilul de Facebook sau Twitter zacand cu laptopul in poala in iarba verde si proaspat cosita?
Daca va intrebati ce semnifica oare aceea nota muzicala taiata pe perete va voi explica imediat. Odata ce ceasul bate ora 22:00 tot tambalaul trebuie sa inceteze. Vecinii hostelului nu tolereaza galagia si nici muzica data prea tare.

Pe scurt tragi tare cu petrecerea pana la ora 22:00 iar odata ce cucul vesteste ora mentionata, petrecerea trebuie mutata in oras.

Indiferent daca tocmai ai ajuns  sau te-ai intors dintr-o calatorie lunga pe dealurile din imprejurimi, pernele iti ofera locul perfect de relaxare si destindere. Pentru cei cu simtul artistic mai bine definit Hostel Mostel ofera o chitara si un sevalet.

Geamurile de dimensiuni considerabile lasa lumina zilei sa intre in camera invaluind-o si rasfatand pe toti cei dinauntru. Proprietarii s-au hotarat sa lase o mica fereastra catre trecut facand o parte din peretele original al casei vizibil.
Hostel Mostel este dotat cu doua bai si doua dusuri facand asteptarea de dimineta mult mai scurta mai ales daca seara trecuta a fost mai agitata.
Ne-am lasat bagajele in camera fiind nerabdatori sa vedem ce nerezerva orasul Veliko Tarnovo.

Am luat-o la pas sa vedem ce poate fortareata mult laudata care se afla foarte aproape de hostel. (in jur de 350 m). Cand am dat coltul am ramas cu gura cascata la imensitatea de cetate care se intindea pe deal. Intrare 6 leva (12 RON) de persoana.

La intrare ne-a intampinat un grifon cu scut care parea sa stea de ceva timp acolo. Ceea ce ne-a distrat a fost un fluturas pe care l-am primit la intrare care ne explica regulile bazice de securitate.

Regulile urmatoare ne-au adus lacrimi de ras in ochi:
"Don't walk on the fortress walls. There is probability of falling down." - mda, trebuiai sa adauge ceva mai concret ca de ex. : Probabilitatea ca o persoana cu aparat foto de gat sa cada in rapa este direct proportionala cu greutatea acestuia.
"You might encounter reptiles". Eu le-am vazut dar nu am vrut sa sperii copii asa ca le-am maturat cu privirea sub presul de piatra.


Dupa aceasta pauza de ras si voie buna ne continuam drumul catre inima cetatii. Pe drum tot felul de turisti incearca sa captureze imagini cu cetatea. Multi reusesc, ce-i drept, dar uita sa contempleze cu proprii lor ochi minunatia. 
Toata incinta cetatii te face sa te simti ca si cum ai fi facut o calatorie in trecut. La fiecare pas te opresti si iti imaginezi oamenii care traiau acolo acum 100 de ani precum si locul exact unde au stat.

In loc sa atacam dealul bisericii din deal frontal am decis sa o luam serpuit dat fiind ca noi am venit la plimbare si nu la "hai sa vizitam cat mai repede, cat mai multe".





Am fi stat toata ziua in acest loc daca nu ni s-ar fi facut foame de la atata plimbare. Din nefericire nu am luat nimic la noi care sa serveasca ca si gustare. Oricum nu aveam de gand sa ne dam batuti asa usor. Foamea trebuia sa rabde.
 



Odata intrati in una din singurele cladiri care erau in picioare am fost bucurosi sa aflam ca exista scari care se pot urca si care ne pot aduce mai aproape de o priveliste panoramica a orasului Veliko Tarnovo precum si a dealurilor din jur.

Biserica sta falnica in varful dealului parca tot mai departe decat noi. Drumul pana acolo pare a fi plin de obstacole naturale si umane. 



Dupa ce am vizitat biserica care ne-a placut foarte mult am inceput sa coboram agale dealul. Pe partea stanga ne-am oprit la niste bancute care erau situate intr-un loc ferit si am fumat cate o tigara.

Pe langa noi treceau turistii veseli si dornici sa vada si altceva.

La recomndare gazdei noastre de la hostel, Tod, am mers la o terasa pe strada principala numita SHTASTLIVEZA chiar langa terasa EGO. Timpul de servire este decent si staff-ul prietenos. Am comandat o portie dubla de Sache cu carne de porc, carnati, ceapa, ardei si lipie deasupra. Toata masa a fost ca o explozie de gusturi si senzatii. De baut am baut bere produsa la fabricala locala din Veliko Tarnovo (Kaltenberg).

Ca sa ne facem siesta am hotarat sa mergem sa ne plimbam pe strada Gurko. Strada Gurko este o strada pitoreasca cu case una langa cealalta, loc unde toate proprietatiile sunt patrulate de pisici.

Ceea ce ne-a atras atentia este ca pe majoritatea gardurilor sau stalpilor de iluminat erau lipite pagini A4 cu pozele oamenilor care decedasera fie in casa respectiva fie in locul respectiv. Pagina continea informatii precum durata de viata, ce a reusit omul repsectiv sa realizeze in viata lui etc. Se pare ca asta este o traditie care se aplica numai in Bulgaria si reprezinta un omagiu adus persoanelor trecute in nefiinta.


Spre deliciul nostru vizual strada incepea sa se ingusteze din ce in ce mai mult.


Odata ajunsi la hostel ne pregatim de cine care a constat in paste foarte buna si un pahar de bere rece. 


Dupa masa am stat de vorba cu prietena lui Tod, care se ocupa si ea de hostel, despre ce am vazut in ziua respectiva si despre festivale de muzica. 


Spirit of Burgas este un festival care se tine in fiecare an la malul marii in orasul Burgas si aduce artisti precum Moby, Skunk Anansie, Deftones, House of Pain s.a.m.d.


Pretul unui bilet pe o zi este de 25 Euro iar pentru 3 zile 60 de euro. daca vreti sa stati cu cortul pretul pe 3 zile este de 15 euro de cort.


Am stat de vorba cu cei de la Hostel cam 3 ore dupa care ne-am hotoarat sa plecam in oras sa cautam un club..... to be continued!

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu

Postări populare