Doamne miluieste, popa prinde...iepuri...sau rate

Intr-o seara torida de iulie am vrut sa beau un suc la terasa favorita din Bucuresti, intr-un parc central, cu un mausoleu inchinat soldatilor romani care s-au jertfit de-a lungul istoriei pentru intregirea, reintregirea si apararea neamului romanesc (da, este vorba de Parcul Carol). Sub un pod din partea estica a parcului se gaseste un mic lac cu o insulita unde din primavara pana toamna macane niste rate albe agitate, se pare ca de anul acesta au adus si iepuri albi cu ochi rosii. Ma intreb daca culoarea ambelor specii a fost intentionat aleasa la fel,pentru ca oamenii sa vada din departare ceva alb plutind pe apa si alergand pe uscat in acelasi timp.



In timp ce "parcam" bicicletele langa terasa l-am vazut pe bucatar ducand mai multe farfurii cu sarmale la o masa. In urma cu 2 zile vorbeam cu colegele de la serviciu despre cat de bune ar fi niste sarmale intr-o zi calduroasa si rontzaiam sticsuri zicand ca ar fi sarmale, asa ca pam paaam, dorinta mi s-a indeplinit! Cu ochii bulbucati inspre farfuriile aburinde, bucatarul ne-a vazut si a zis ca ne va aduce cate o portie din partea casei. Uau, nici ca se putea mai bine. Am crezut ca glumeste totusi cu faza "din partea caseI", dar eu tot vroiam o portie asa ca am cautat in meniu. Nici nu apuc sa-l deschid si domnul bucatar vine la masa cu 2 farfurii. eu am primit 2 sarmale si un cub de mamaliga, iar cealalata portie 3 sarmale "ca pentru baieti". Sarmalele au fost un vis, se topeau in gura, exact ca mancarea de la pomeni si nunti, fierte la gramada in cazan! Nu stiam ce sa credem despre bunavointa bucatarului, ori sarmalele erau stricate, ori i-am fost simpatici!
Dupa ce am ras sarmalele am cerut clatite pentru desert, dar chelnerul ne-a spus ca nu au nimic dulce din meniu, fiind ocupati sa pregateasca mancarea pentru parastasul de azi. Parastas la terasa in parc?! am intrebat. Da, mi-a raspuns zambind chelenrul! Adica au venit preotul si baiatul care canta la slujba? Da, continua chelnerul cu o voce blanda, daca vreti ceva dulce va pot aduce coliva, doriti? Eu, daaa...dar inca o intrebare, se intampla des sa organizati parastase aici? Da, este ceva obisnuit! Uitandu-ne cu o spranceana ridicata unul la celalalt, am asteptat sa vina portia de coliva! Sa fie primit, bogdaproste am spus, cand chelnerul a adus desertul! Coliva buna, cu multe nuci, sfintita si foarte aromata (fein und aromatisch).

Dupa 15 minute, un tips recunoscator si doua stomacuri sfintite cu sarmale si coliva de la parastas, am scos alarma de la biciclete si am pedalat spre casa gandindu-ne ca tot mai bine e sa pomenesti amintirea celui drag in mijlocul naturii...la o tereasa in parc, langa niste straini care beau o bere admirand iepuratele albe! Cine stie, poate terasa de sub pod a fost locul preferat si al defunctului! Oriunde a ajuns, sper sa primeasca sarmalele si coliva papate de noi!